Alegoriile vieții

3. Zbuciumul speranței. Impresii de călătorie

Motto: ”În lume ai parte de ispite. Aici sus, vine Diavolul în persoană.”

Pr. Valerian

Sus este nevoință. Jos este ispită. Suntem situați între nevoința ispitei și ispita nevoinței.

Pare filosofic.

Cu cât nevoința prin liniște și rugăciune crește, cu atât ispita devine mai atrăgătoare. Cu cât ispita este oriunde în jurul nostru, cu atât puterea nevoinței crește.

El ne spune că doar acolo, în afara liniștii, puterea de a ne mântui este maximă. Suntem stimulați zilnic de a face față unor situații care necesită atât de multă smerenie, încât aceasta ne transformă. Acceptarea noastră în fața ispitei. Atunci când mă accept așa cum sunt, însoțit de rezultatele acțiunilor mele, doar atunci sunt EU. Asta înseamnă pași pe calea mântuirii.

Cel de acolo de sus, stând la liniște ne mărturisește că poate deveni mândru. A posti, a fi izolat, a te ruga în frig, a tăcea, a fi în ascultare, a nu avea rețea, TV, apă caldă.

Nevoință.

Uneori o practicăm și noi aici. Ispita este de a nu le-o dezvălui semenilor. Dezvăluirea înseamnă pierderea tainei. Înseamnă că ispita te-a învins. Și o iei de la capăt. Te ridici și lupți cu tine: asta e calea spre mântuire.  

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.