Alegoriile vieții

2. Liniștea nevoinței. Impresii de călătorie

Motto: ”Cuvântul scris pune în ordine lumea.” Evgheni Vodolazkin – Laur

Un strigăt mut se desprinde din mintea profanului urcat la cele sfinte: unde e? Iar răspunsul cade ca un trăsnet: e la liniște, nu cred că îl puteți vedea. Întâlnirea cu Dumnezeu necesită răbdare. Timpul nu este o referință atunci când vorbim de EL.

Avem timp.

Timp de reflecție, de rugăciune, de eliberare a gândurilor din închisoarea socială.

Avem timp.

Și suntem liberi: zice-se că internetul ar trebui folosit ca și un stilou: deschizi, scrii, semnezi și apoi îl pui la loc. Altfel se transformă într-un câine rău care mușcă. Mușcă din timpul tău, din mintea ta, din tine. Până să ne dăm seama de asta suntem mutilați. Mulți mutilați.

Spre seară doar liniștea mai răzbătea dinspre vale…Luceafărul era prezent la întâlnirea cu noaptea.

Încă o zi. E dimineață și doar rândunelele agită aerul. Câteva picături de rouă pe firele de iarbă strălucesc în lumina zorilor. Astăzi coboară. Ne-a dat de veste că vine. Noroc, întâmplare sau minune. Poate niciuna din ele, doar energia urcării.

Scara este pregătită, dar cei ce vor urca sunt încă la școală: cea a științei urcării. De urcat urci, până ce Unul de Sus te apucă de ciuf și te trage Acolo.

Sunt tuns: big problem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.